Cu permisiunea Statului Major al Forțelor Navale, am vizitat ”farul de la capătul lumii” FARUL MILITAR DE LA SULINA, cel mai estic punct al României. Am privit departe în zare până acolo unde cerul si apa devin una. Din păcate ceața dimineții nu ne-a permis să zărim în depărtare INSULA ȘERPILOR, locația implicată, în urma diferendului cu partea ucraineană, în cea mai recentă retrasare de graniță națională. Am înțeles de la fața locului, conceptul de ”granițe fluide” la scara istoriei mari. Am văzut mecanismul care pune în mișcare farul și am cunoscut omul care îngrijește de luminița din vârful ei de o viață. Sus, în far vântul suflă cu putere și de la înălțime se pot vedea pescăruși, pelicani, cormorani adăpostiți pe cel mai proaspăt pământ românesc, o insulă în formare care nu are încă nume ci e denumită doar printr-o literă: Insula K. Bărci și vaporașe brăzdează din când în când suprafața mării. Un cărăbuș marmorat se adăpstise în turla farului. Pe plaja micuță unde accesul este interzis publicului larg au ocazional acces șefi de stat (actuali sau care și-au încheiat mandatul) și personalități cu nume cunoscute ale culturii noastre și ale conducerii țării. Aici am gasit cel mai fin nisip de pe țărmul Mării Negre și o vertebră de delfin adusă de valuri si uscată de soare. O lume ca o poveste e acest turn singuratic.
ÎN CĂUTAREA RĂDĂCINILOR EUROPEI 