Am făcut înviorarea sub T E I U L lui Eminescu, unul dintre cei mai renumiți arbori ai copilăriei neamului nostru. Înviorarea pentru trup și pentru suflet. Apoi, am citit Luceafărul sub ramurile pe unde trecea cândva Mihai. Mirosea a iarbă crudă și a dimineață din Săptămâna Mare. Veronica Micle ne privea de la celălalt capăt al aleii. Copiii au spus că ar fi trebuit să îi așeze față în față și aproape de tot. Arțarii își lăsau pe potecă florile verzi. Somn ușor, dragă Mihai.
Mulțumim pentru poezie.
Floare de tei
de Mihai Eminescu
Floare de tei,
Cât de curând te treci
Ochilor mei lucind
Te-i arată pe veci.
Floare de crin,
Eu pururi am gândit
La ochiul tău iubit
De raze plin.
Floare de măr,
Copilă doar erai
Și de pe-atunci aveai
Aur în păr.
Flori de cireș,
Cine te-a pus cândva
Plutind în calea mea
Dulce să ieși?
Floare de mai,
Cine te-a pus să vii
Dacă mereu mai ai
Ochii tăi mari și vii
Floare de fag
Doina cântându-mi-o
Reamintindu-mi-o
Sună cu drag.
Floare de corn,
Dulce vestindu-mă,
Întinerindu-mă
Sună un corn.
Floare de șes,
Este al cetăților
Singuratăților
Vis și eres.
Floare de lunci,
Oare de mult s-a dus
Steaua către apus?
Încă de-atunci?
Floare de lac,
De-atunci cuprins cu chin
Eu sufăr și m-alin,
Sufăr și tac.
Floare de lan,
De-atunci te văd venind
Și blândă surâzând.
An după an.
Floare de deal,
Unde te-ai dus de-atunci
Din codri și din lucruri
Pe-al lumii val?
Floare de plai,
Codrii și undele
Dulce pătrundu-le
Cu al tău rai.
Floare de văi,
Rămâi în calea mea,
Mângâie jalea mea,
În ochi îmi stăi.
Floare de stânci
Tu pleci, și-ades te chem
Cu cântec și blestem
În văi adânci.
Floare de munți,
Dintre păduri de brad
Pururi izvoare cad
Palidei frunți.
Floare de drum
Care te-nduri pe-atât,
Ș-atuncea te-am iubit,
Atunci ș-acum.
Floare de vad,
Asemeni zorilor,
Căderii florilor
Stelele cad.
Flori de mormânt,
În taina serilor
Am dat durerilor
Aripi de vânt
Lună ce treci,
Crengile, frunzele
Dulce pătrunze-le
Razale-ți reci
[1882]
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Teiul_lui_Eminescu
ÎN CĂUTAREA RĂDĂCINILOR EUROPEI 