Am poposit acasă la Nică… la casa unde a copilărit Ion Creangă. Am văzut soba după care se ascundea când era copil, și cumpăna fântânii și teiul în care cânta pupăza … și măsuța unde mâncau cina toți cei ai casei în străchini de lut. Neschimbate au rămas toate. Ne-am cufundat în lumea lui… în copilăria omenirii. Un om cu mare har de povestitor ne-a întâmpinat și a făcut ca toate să prindă din nou viața. Apoi, am trecut Ozana cu microbuze din timpurile noastre și am pornit mai departe la drum.
ÎN CĂUTAREA RĂDĂCINILOR EUROPEI 