Silvicultorul de aur, Zeno Oarcea (91 ani), despre pădurile primordiale

Inginerul silvic Zeno Oarcea

(91 ani), silvicultor reprezentativ al generației de aur al silviculturii

românești, a avut un destin care poate constitui oricând subiectul unui roman. Destinul l-a supus la grele încercări încă din anii adolescenței – este arestat și condamnat la detenție pe motive politice la vârsta de 18 ani. Fratele mai mare are aceeași soartă, tatăl este oprit să practice avocatura, apoi este arestat și moare în condiții suspecte în pușcărie, fără a se cunoaște locul unde este înmormântat, iar mama este

evacuată din propria casă, care devine sediul miliției raionale.

Toate aceste întâmplări nu au reușit să-l îngenuncheze, ci, dimpotrivă, l-au întărit. După eliberarea din închisoare și perioada în care lucrează la mina de cărbuni din Țebea, se înscrie la Facultatea de Silvicultură din Brașov, pe care o absolvă ca șef de promoție în 1958. Încă din anul al IV-lea de facultate și până la pensionare, în 1990, lucrează în domeniul amenajării pădurilor, la Filiala Timişoara a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice. 

În anul 1964, cu

ocazia amenajării pădurilor din Masivul Retezat, reuşeşte să extindă prin amenajament suprafaţa

singurului parc naţional existent în ţară, înfiinţat în 1935, dar care avea o existenţă formală, în lipsa unei

administraţii proprii. Militează pentru înfiinţarea administraţiei Parcului Național Retezat, dar ideea este obstrucţionată de şeful de proiect și propunerea nu este susținută de către autoritățile centrale ale Statului. Începând cu anul 1973, propune și susține înființarea sistemului național de parcuri naționale în România într-o perioadă în care preocupările pentru conservarea biodiversității prin crearea de arii naturale protejate erau aproape inexistente în țara noastră. 

Între anii 1973-1978 elaborează studiile de fundamentare pentru înființarea a 13 parcuri naționale, însă acestea nu sunt puse în aplicare de către autoritățile statului. Demersul său s-a lovit de piedici și împotrivire, însă a găsit și promotori în rândul structurilor de conducere de dinainte de 1989. De aceea, el poate fi, pe bună dreptate, considerat pionierul rețelei de parcuri naționale a României.

(Iovu Adrian Biriș, cercetător ştiinţific în ecologie

forestieră și cadru didactic universitar)  

Zeno Oarcea, unul dintre corifeii științelor silvice din România, pionier al înființării rețelei de parcuri

naționale din țara noastră